vineri, 18 mai 2012

despre artă

Acum câteva zile vorbeam cu lumea şi cică ar fi în faţa muzeului de istorie* din Bucureşti o statuie a lui Traian. Ce statuie mă că nu e nicio statuie zic eu. Nu, că cică a apărut de câteva săptămâni o statuie a lui Traian în faţă la muzeu, uite aici poză. Ok, ieri am avut ocazia să trec prin faţa muzeului şi să văd statuia lui Traian, care arată într-adevăr fix ca-n poză.
Deci, şi scuzaţi exprimarea neliterară, este vorba de un Traian împăratul romanilor care ţine în braţe o lupoaică în stil Romulus şi Remus care are în loc de cap un lup dacic, ăla lung de pe sigla Bitdefender. Am trei comentarii subiective:
1. se pune prea mult accent pe puţa lui Traian. Prea detaliat lucrată.
2. Traian are o faţă dubioasă. Nu-mi place faţa lui Traian.
3. ce porcărie.
Să detaliez punctul 3. Faptul că poporul român se trage în mare măsură din daci şi romani nu înseamnă că e neapărat o idee bună să luăm două simboluri reprezentative pentru cele două popoare şi să le combinăm într-o statuie kitschoasă având ca element central împăratul poporului învingător. Este un demers trivial şi accesibil oricui a citit un manual de istorie de-a patra. Nu e niciun înţeles ascuns, niciun simbol care să trebuiască descifrat. E un Traian, pe care-l ştie toată lumea, o lupoaică pe care-o ştie toată lumea şi un lup pe care iarăşi îl ştie toată lumea. Punct. Eventualele subtilităţi ce ar putea fi încorporate de sculptor în opera sa devin irelevante prin simplul fapt că banalul combinaţiei celor trei elemente ultraevidente distrage atenţia, stârneşte sentimente de dispreţ şi îndeamnă privitorul să meargă mai departe spre Caru' cu Bere. Personal mi se pare mai lăudabil demersul de a picta cutii de supă. Cutiile de supă sunt într-adevăr ceva banal, dar nu ceva simbolic. Sunt lipsite de semnificaţie şi de profunzime. Aşadar privitorul îşi poate pune problema: "ce-o fi vrut nebunul ăsta să sugereze pictând cutii de supă? Ce tare!" Când vezi însă trei simboluri puternice, cunoscute, alăturate într-un mod banal, evident, stângaci, la ce te poţi gândi? "Ce porcărie!" şi nu-ţi mai arde să-ţi pui probleme subtile.
Să detaliez acum punctul 1. Când am fost în Italia, care ar fi cum ar veni urmaşa Romei antice "de la mama ei", am observat că majoritatea statuilor au puţa ruptă. Probabil că reprezentarea în piatră a penisurilor, având un raport diametru-lungime destul de mic, a fost prea fragilă pentru a supravieţui rigorilor timpului. Sau probabil a fost o lucrătură pudic-creştină. Sau naiba ştie, cert e că nu mai au puţe. Statuia lui Traian din faţa muzeului posedă însă un complex genital demn de invidiat, atât din punct de vedere al corectitudinii anatomice cât şi al detaliilor şi preciziei execuţiei. Nici măcar chipul temutului împărat nu a beneficiat de atât de multă atenţie precum bijuteriile sale. Ceea ce mă face să emit următoarele ipoteze:
1. habar n-am să apreciez arta. Probabil.
2. sunt obsedat şi observ cu precădere detaliile organelor genitale, în defavoarea celorlalte zone ale corpului. Fals şi sunt dispus s-o dovedesc prin analiză fractală.** Puţa e mai detaliată.
3. sculptorul, după ce a dat bucăţii de bronz forma brută, s-a apucat să lucreze la detalii, începând cu penisul şi testiculele, din simplul şi inocentul motiv că erau în mijloc. Beneficiarul i-a spus apoi să se grăbească naibii. Această ultimă ipoteză ar putea fi întărită de forma celor două cozi prezente în sculptură, cea a lupului fiind ciuntită şi cea a lupoaicei nesemănând a coadă de lupoaică (vorbesc de parc-aş fi expert în lupi).
Dincolo de asta, care era problema dacă-l îmbrăcau pe bietul Traian? A. M-am prins. Aici e subtilitatea care-mi scapă!
Nu, nu e nicio subtilitate. Am analizat timp de zece minute pozele între tastarea acestor două paragrafe şi îmi pare rău, chiar nu mă prind. E un împărat gol cu un câine hermafrodit în braţe. Atât. Îmi cer scuze, sincer. Nu ştiu să apreciez arta.

---
* Muzeul Naţional de Istorie este un muzeu de istorie, nu?
** Sau prin analiză Fourier sau prin altă metodă obiectivă de analizat imagini.

3 comentarii:

  1. Cred ca nu ai observat o chestie: pe langa celelalte probleme ale statuii, se poate vedea ca Traian nu tine in brate creatura aceea, ci creatura este lipita de pieptul (inima?) lui Traian.

    Si, da, este oribila.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pfff. Da. Am observat mâinile goale dar mintea nu era de acord. Cum ziceam, alăturarea sinistră îmi distrage atenţia chiar şi de la faptele evidente. Cum să mai am atunci răbdare să meditez la semnificaţii ascunse?

      Ștergere
  2. Văd că nu se înghesuie țiganii să ducă cozile "câinelui" la fier vechi. Probabil ăla care a comandat-o chiar a avut o oarecare logică: Mă, Ghiță, fă și tu o statuie acolo, să fie, da' fă-o urâtă mă, de să nu o fure nici țiganii.

    RăspundețiȘtergere