Acum câteva zile vorbeam cu lumea şi cică ar fi în faţa muzeului de istorie* din Bucureşti o statuie a lui Traian. Ce statuie mă că nu e nicio statuie zic eu. Nu, că cică a apărut de câteva săptămâni o statuie a lui Traian în faţă la muzeu, uite aici poză. Ok, ieri am avut ocazia să trec prin faţa muzeului şi să văd statuia lui Traian, care arată într-adevăr fix ca-n poză.
Deci, şi scuzaţi exprimarea neliterară, este vorba de un Traian împăratul romanilor care ţine în braţe o lupoaică în stil Romulus şi Remus care are în loc de cap un lup dacic, ăla lung de pe sigla Bitdefender. Am trei comentarii subiective:
1. se pune prea mult accent pe puţa lui Traian. Prea detaliat lucrată.
2. Traian are o faţă dubioasă. Nu-mi place faţa lui Traian.
3. ce porcărie.
Să detaliez punctul 3. Faptul că poporul român se trage în mare măsură din daci şi romani nu înseamnă că e neapărat o idee bună să luăm două simboluri reprezentative pentru cele două popoare şi să le combinăm într-o statuie kitschoasă având ca element central împăratul poporului învingător. Este un demers trivial şi accesibil oricui a citit un manual de istorie de-a patra. Nu e niciun înţeles ascuns, niciun simbol care să trebuiască descifrat. E un Traian, pe care-l ştie toată lumea, o lupoaică pe care-o ştie toată lumea şi un lup pe care iarăşi îl ştie toată lumea. Punct. Eventualele subtilităţi ce ar putea fi încorporate de sculptor în opera sa devin irelevante prin simplul fapt că banalul combinaţiei celor trei elemente ultraevidente distrage atenţia, stârneşte sentimente de dispreţ şi îndeamnă privitorul să meargă mai departe spre Caru' cu Bere. Personal mi se pare mai lăudabil demersul de a picta cutii de supă. Cutiile de supă sunt într-adevăr ceva banal, dar nu ceva simbolic. Sunt lipsite de semnificaţie şi de profunzime. Aşadar privitorul îşi poate pune problema: "ce-o fi vrut nebunul ăsta să sugereze pictând cutii de supă? Ce tare!" Când vezi însă trei simboluri puternice, cunoscute, alăturate într-un mod banal, evident, stângaci, la ce te poţi gândi? "Ce porcărie!" şi nu-ţi mai arde să-ţi pui probleme subtile.
Să detaliez acum punctul 1. Când am fost în Italia, care ar fi cum ar veni urmaşa Romei antice "de la mama ei", am observat că majoritatea statuilor au puţa ruptă. Probabil că reprezentarea în piatră a penisurilor, având un raport diametru-lungime destul de mic, a fost prea fragilă pentru a supravieţui rigorilor timpului. Sau probabil a fost o lucrătură pudic-creştină. Sau naiba ştie, cert e că nu mai au puţe. Statuia lui Traian din faţa muzeului posedă însă un complex genital demn de invidiat, atât din punct de vedere al corectitudinii anatomice cât şi al detaliilor şi preciziei execuţiei. Nici măcar chipul temutului împărat nu a beneficiat de atât de multă atenţie precum bijuteriile sale. Ceea ce mă face să emit următoarele ipoteze:
1. habar n-am să apreciez arta. Probabil.
2. sunt obsedat şi observ cu precădere detaliile organelor genitale, în defavoarea celorlalte zone ale corpului. Fals şi sunt dispus s-o dovedesc prin analiză fractală.** Puţa e mai detaliată.
3. sculptorul, după ce a dat bucăţii de bronz forma brută, s-a apucat să lucreze la detalii, începând cu penisul şi testiculele, din simplul şi inocentul motiv că erau în mijloc. Beneficiarul i-a spus apoi să se grăbească naibii. Această ultimă ipoteză ar putea fi întărită de forma celor două cozi prezente în sculptură, cea a lupului fiind ciuntită şi cea a lupoaicei nesemănând a coadă de lupoaică (vorbesc de parc-aş fi expert în lupi).
Dincolo de asta, care era problema dacă-l îmbrăcau pe bietul Traian? A. M-am prins. Aici e subtilitatea care-mi scapă!
Nu, nu e nicio subtilitate. Am analizat timp de zece minute pozele între tastarea acestor două paragrafe şi îmi pare rău, chiar nu mă prind. E un împărat gol cu un câine hermafrodit în braţe. Atât. Îmi cer scuze, sincer. Nu ştiu să apreciez arta.
---
* Muzeul Naţional de Istorie este un muzeu de istorie, nu?
** Sau prin analiză Fourier sau prin altă metodă obiectivă de analizat imagini.
vineri, 18 mai 2012
joi, 10 mai 2012
despre tramvaie
În dimineaţa asta un tramvai s-a defectat în pasajul Lujerului. Ăştia de la TV zic că un al doilea tramvai a oprit în spatele lui şi un al treilea tramvai le-a pocnit pe primele două afară de pe şine. 50 şi ceva de oameni au ajuns la spital.
O zic de ceva vreme şi trebuie să o zic şi acum, public: tramvaiele sunt un căcat.
Până acum mă plângeam de zgomot. Se simte cum tremură blocul când trece tramvaiul. Asta nu poate fi bine.
M-am plâns şi eu şi multă lume când au tăiat Bucureştiul în două cu porcăria aia de metrou uşor.
Acum adaug pe listă faptul că tramvaiele sunt capcane ale morţii.
Daţi-mi voie să enumăr doar o mică parte din problemele pe care le au tramvaiele:
1. sunt prea grele
2. provoacă microcutremure (vezi 1)
3. merg pe şine.
Spre deosebire de trenuri, unde dacă se defectează un tren, celelalte îl pot ocoli pe linia paralelă, dacă se defectează un tramvai celelalte trebuie să-l aştepte. De-asta metroul este un tren, ceea ce e just, şi cred că cei care merg mult cu metroul ştiu că metrourile pot ocoli fără prea mari probleme o porţiune de linie defectă, iar tramvaiul este doar o imitaţie de tren, un sub-tren, un non-tren, o porcărie, un căcat. Şi în niciun caz un metrou uşor.
Tot spre deosebire de trenuri, unde dacă se defectează un tren se află imediat în dispecerat şi există tot felul de automatizări, semafoare şi protecţii, dacă se defectează un tramvai intră altul în el şi-l face zob.
Trebuie de asemenea menţionat faptul că trenurile merg prea încet, însă tramvaiele -
4. merg prea repede.
Vatmanii (nu toţi) merg ca maniacii. La mine e limită de viteză pentru tramvaie de 10 la oră. Ca să nu se cutremure blocurile. Ghici câte zero tramvaie o respectă. Un om de-a fost într-unul din tramvaiele buşite azi se plângea că de obicei vatmanii intră în pasajul Lujerului ca nebunii. Dacă intri ca nebunul într-un pasaj neluminat şi curb normal că-l buşeşti pe ăla din faţă. Dar el are linie delimitată cu gard aşa că-şi bagă picioru'.
5. sunt capcane ale morţii.
Domnule Nicuşor Dan, că vi se face foarte multă reclamă văd, care visaţi să scoateţi maşinile afară din Bucureşti, şi sper să rămâneţi cu visatul: tramvaiele n-au airbag. Povestea omul cum s-a izbit lumea de porcăriile ălea de taxatoare. Dacă faci un accident uşor de maşină se activează airbag-ul şi nu păţeşti nimic. Dacă faci unul mai serios ies câţiva răniţi. Dacă faci un accident de tramvai pe de altă parte ies sute de răniţi. 0,5 sute în cazul ăsta. E drept că se întâmplă mai rar, dar tot injust e. Nu-s proiectate să fie sigure.
De asemenea domnule Nicuşor Dan, asigurându-vă că nu veţi avea votul meu, cu maşinile poţi ocoli un accident, ca şi cu autobuzul, troleibuzul, metroul sau trenul, cu tramvaiele nu. Maşinile rule, tramvaiele suck. Nu vă mai luaţi de maşini şi de şoferi.
Bun. Nu votaţi ND decât dacă promite să elimine toate tramvaiele.
Acum ca porcăria de mai sus să constituie o critică constructivă, ce alternative propun? Păi simplu: t r o l e i b u z e cu aceleaşi privilegii de cod rutier ca tramvaiele. Eventual chiar mergând pe fostele linii de tramvai.
Troleibuzele, spre deosebire de tramvaie, au următoarele avantaje:
1. sunt uşoare
2. nu provoacă cutremure (vezi 1, plus au cauciucuri)
3. nu merg pe şine, au captatoare rabatabile şi pot merge pe distanţe scurte chiar fără să fie legate la fire, ceea ce înseamnă că pot ocoli accidentele şi nu se îngrămădesc ca idioţii unul în spatele altuia pe 3 kilometri.
4. nu merg prea repede, pentru că troleibuziştii, spre deosebire de vatmani, n-au aerul de superioritate dat de şine şi de masa enormă (vezi 1).
5. nu-s la fel de capcane ale morţii ca tramvaiele. Sunt şi ele, dar mai puţin :)
În plus, troleibuzele sunt la fel de electrice ca tramvaiele, dacă nu cumva "mai electrice", în sensul de mai eficiente. Troleibuzele sunt elegante. Troleibuzele rule.
Troleibuzele nu au niciun dezavantaj:
1. într-un troleu încap mai puţini oameni ca într-un tramvai. Ok, atunci punem mai multe.
2. n-au drept de prioritate ca tramvaiele. Ok, să le dăm.
3. au nevoie de două fire. Whatever, şi tramvaiele de 2 şine. Cupru-i ieftin, vieţile nu.
În încheiere, cine a avut ideea să ia un tren, să-l micşoreze şi să-l pervertească a fost un bou, poate mai bou că ăla de-a zis să se schimbe ora primăvara şi toamna. Iar cine a zis să pună două beţe şi-un motor electric într-un autobuz a fost un geniu.
O zic de ceva vreme şi trebuie să o zic şi acum, public: tramvaiele sunt un căcat.
Până acum mă plângeam de zgomot. Se simte cum tremură blocul când trece tramvaiul. Asta nu poate fi bine.
M-am plâns şi eu şi multă lume când au tăiat Bucureştiul în două cu porcăria aia de metrou uşor.
Acum adaug pe listă faptul că tramvaiele sunt capcane ale morţii.
Daţi-mi voie să enumăr doar o mică parte din problemele pe care le au tramvaiele:
1. sunt prea grele
2. provoacă microcutremure (vezi 1)
3. merg pe şine.
Spre deosebire de trenuri, unde dacă se defectează un tren, celelalte îl pot ocoli pe linia paralelă, dacă se defectează un tramvai celelalte trebuie să-l aştepte. De-asta metroul este un tren, ceea ce e just, şi cred că cei care merg mult cu metroul ştiu că metrourile pot ocoli fără prea mari probleme o porţiune de linie defectă, iar tramvaiul este doar o imitaţie de tren, un sub-tren, un non-tren, o porcărie, un căcat. Şi în niciun caz un metrou uşor.
Tot spre deosebire de trenuri, unde dacă se defectează un tren se află imediat în dispecerat şi există tot felul de automatizări, semafoare şi protecţii, dacă se defectează un tramvai intră altul în el şi-l face zob.
Trebuie de asemenea menţionat faptul că trenurile merg prea încet, însă tramvaiele -
4. merg prea repede.
Vatmanii (nu toţi) merg ca maniacii. La mine e limită de viteză pentru tramvaie de 10 la oră. Ca să nu se cutremure blocurile. Ghici câte zero tramvaie o respectă. Un om de-a fost într-unul din tramvaiele buşite azi se plângea că de obicei vatmanii intră în pasajul Lujerului ca nebunii. Dacă intri ca nebunul într-un pasaj neluminat şi curb normal că-l buşeşti pe ăla din faţă. Dar el are linie delimitată cu gard aşa că-şi bagă picioru'.
5. sunt capcane ale morţii.
Domnule Nicuşor Dan, că vi se face foarte multă reclamă văd, care visaţi să scoateţi maşinile afară din Bucureşti, şi sper să rămâneţi cu visatul: tramvaiele n-au airbag. Povestea omul cum s-a izbit lumea de porcăriile ălea de taxatoare. Dacă faci un accident uşor de maşină se activează airbag-ul şi nu păţeşti nimic. Dacă faci unul mai serios ies câţiva răniţi. Dacă faci un accident de tramvai pe de altă parte ies sute de răniţi. 0,5 sute în cazul ăsta. E drept că se întâmplă mai rar, dar tot injust e. Nu-s proiectate să fie sigure.
De asemenea domnule Nicuşor Dan, asigurându-vă că nu veţi avea votul meu, cu maşinile poţi ocoli un accident, ca şi cu autobuzul, troleibuzul, metroul sau trenul, cu tramvaiele nu. Maşinile rule, tramvaiele suck. Nu vă mai luaţi de maşini şi de şoferi.
Bun. Nu votaţi ND decât dacă promite să elimine toate tramvaiele.
Acum ca porcăria de mai sus să constituie o critică constructivă, ce alternative propun? Păi simplu: t r o l e i b u z e cu aceleaşi privilegii de cod rutier ca tramvaiele. Eventual chiar mergând pe fostele linii de tramvai.
Troleibuzele, spre deosebire de tramvaie, au următoarele avantaje:
1. sunt uşoare
2. nu provoacă cutremure (vezi 1, plus au cauciucuri)
3. nu merg pe şine, au captatoare rabatabile şi pot merge pe distanţe scurte chiar fără să fie legate la fire, ceea ce înseamnă că pot ocoli accidentele şi nu se îngrămădesc ca idioţii unul în spatele altuia pe 3 kilometri.
4. nu merg prea repede, pentru că troleibuziştii, spre deosebire de vatmani, n-au aerul de superioritate dat de şine şi de masa enormă (vezi 1).
5. nu-s la fel de capcane ale morţii ca tramvaiele. Sunt şi ele, dar mai puţin :)
În plus, troleibuzele sunt la fel de electrice ca tramvaiele, dacă nu cumva "mai electrice", în sensul de mai eficiente. Troleibuzele sunt elegante. Troleibuzele rule.
Troleibuzele nu au niciun dezavantaj:
1. într-un troleu încap mai puţini oameni ca într-un tramvai. Ok, atunci punem mai multe.
2. n-au drept de prioritate ca tramvaiele. Ok, să le dăm.
3. au nevoie de două fire. Whatever, şi tramvaiele de 2 şine. Cupru-i ieftin, vieţile nu.
În încheiere, cine a avut ideea să ia un tren, să-l micşoreze şi să-l pervertească a fost un bou, poate mai bou că ăla de-a zis să se schimbe ora primăvara şi toamna. Iar cine a zis să pună două beţe şi-un motor electric într-un autobuz a fost un geniu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)