vineri, 12 august 2011

despre fulutaşi

Incredibil, pe iarbă e o tipă cu aripioare roz de fluturaş în spate.
Şi ălea din pomi cică nu-s cireşe, altfel s-ar fi cules.
O da.

despre toamnă

E o seară calmă şi răcoroasă de august. Vântul adie lin, norii se plimbă agale, eu stau pe balcon şi admir apusul. Pentru o construcţie nemţească, balconul căminului e execrabil. N-o zic eu, o zice colegul masterand în Construcţii (Civil Engineering). Balcoanele sunt prinse pe o structură exterioară din oţel, există chiar un gol de 1-2cm între uşa de la bucătărie şi podeaua metalică. Podelele sunt ca nişte recipiente dreptunghiulare în care, pentru un motiv care-mi scapă, e turnat ciment. Când plouă normal că recipientul-podea se umple cu apă. În acest sens e prevăzută o gaură în colţ, care spre deosebire de balcoanele româneşti unde apa curge în exterior, dă fix în balconul de dedesubt. Normal, e o gaură! Cu 10cm de ţeavă verticală. Asta în sine nu ar fi o mare problemă, dar (şi aici din nou nu e comentariul meu, ci al colegului licenţiat în Construcţii) podeaua nu e dreaptă şi nu e înclinată cum trebuie, deci apa în loc să curgă bălteşte până la o înălţime de aproximativ 15mm. Ca bonus, dacă stai pe balcon în aceste condiţii (să zicem c-ai măturat apa afară prin gaură) şi vecinul de deasupra se hotărăşte să măture apa lui, vei face un duş nemţesc jegos. Având în vedere că în aceeaşi clădire prizele de Internet nu-s mufate după standard, nu ştiu de ce mă mai mir.
Ok, am ratat începutul poveştii. Hai s-o luăm de la capăt. E o seară calmă şi răcoroasă de august. Vântul adie lin, norii se plimbă agale, eu stau pe balcon şi admir apusul. Soarele se scurge într-o lucire portocalie. Pe pajişte crengile cireşilor atârnă sub povara fructelor, pentru că în Germania nimeni nu culege cireştele, vişinele, corcoduşele, merele sau caisele din pomi. În Germania nu există duzi. Toţi duzii din Bucureşti ar trebui tăiaţi, valorificaţi şi înlocuiţi cu alţi pomi care nu jegoşesc asfaltul într-o mâzgă alunecos-puturoasă. OK, iar am zbârcit-o! :D
Au început uşor-uşor să îngălbenească frunzele şi să cadă castanele. Primele semne ale toamnei. Nu pot să-mi dau seama dacă s-a scurtat ziua, pentru că soarele oricum apune în jur de 9 şi nu ştiu când răsare că dorm la ora aia. OK, nu merge, schimbăm subiectul.
Un mare avantaj al vieţii din România e că pe primărie o doare-n cariocă de frunzele galbene care cad din copaci. Mie personal mi se pare frumos covorul mocirlos de frunze de pe asfalt, iar în Germania mă scoală cu suflătoarea când le strâng. E o mega ultra high-powered suflătoare. În Bucureşti nu se întâmplă asta. Printre obiectele de uz edilitar care mă scoală zilnic se numără maşini de tuns iarba, drujbe, suflătoare, maşini de gunoi şi mai nou un flex. Ce chirpiciu' lor fac cu un flex într-un cămin studenţesc la 8 dimineaţa numai ei ştiu. Azi au început cu bormaşinile. Şi dimineaţa şi seara. Vedeţi, un mare avantaj al vieţii în România este acela căcând vecinul se apucă s-o dea la bormaşină nu te surprinde cu nimic şi îţi vezi în continuare de treabă. În Germania e absolut şocant :)
Acum câteva zile tot dădea târcoale un elicopter. A bârâit vreo 2-3 ore. Ce dracu făcea numai el ştie. Cert e că există un motiv foarte bun pentru care aeroporturile nu-s în centrul oraşelor. Nu, nu e vorba că ocupă pista loc, ci că-s clădiri înalte şi că avioanele fac gălăgie. Faptul că aeroportul e departe de centru e un inconvenient cât se poate de neglijabil atât în Dresda, unde costă metroul de suprafaţă 2 euro, cât şi în Bucureşti de când a început să se circule decent pe drumul ăla. E un inconvenient mai mult decât acceptabil pe care-l suferim ca să avem linişte în oraş. Pe elicopterişti însă îi doare-n manşă de chestia asta.
Concluzii: a sta într-o ţară "subdezvoltată" nu e neapărat un dezavantaj. Nu te mai surprinde nimic, nu te deranjează excesul de zel al salubrităţii şi sunt puţine elicoptere. Şi n-o să vină niciodată doi plozi de culoare pe la vreo zece ani să se agaţe de coşul tău în supermarchet, să te ajute să bagi sticlele în aparatul de colectare şi să te-ntrebe dacă le dai bani în nemţeşte (cred că asta întrebau că altceva ce dracu) şi să nu ştii să le zici marş. Da, sunt camere de supraveghere. Ha ha ha.
Gata, am zis. Cred că trebuie să duc gunoiul că începe să pută.

duminică, 7 august 2011

despre transport 2

În articolul anterior făceam haz de oile de pe calea ferată. Îmi pare rău că la doar câteva zile distanţă se confirmă povestea. Dincolo de bietele oi, care n-aveau nicio vină, cine plăteşte repunerea trenului pe şine şi cine plăteşte întârzierea de ţşpe ore? Acum mulţi ani am visat o scenă similară. Cineva a trecut bulevardul în fugă, prin loc nemarcat, având o trecere de pietoni la 50m într-o parte şi alta la 30 în cealaltă, prin faţa maşinilor care aveau verde. Ţin să accentuez că maşinile nu erau undeva la orizont, ci foarte aproape şi se îndreptau cu viteză mare dar sub limita legală spre semaforul verde. Maşina a evitat persoana la distanţă de cm, dar i-a lovit câinele în plin. Bietul câine n-avea nici el nicio vină, îşi urmărea stăpânul inconştient. Stăpânul în loc să mulţumească tuturor sfinţilor că a scăpat ca prin urechile acului, s-a dus să ţipe la şofer că i-a călcat câinele. Mă miră că şoferul s-a abţinut de la a-i aplica 2-3 palme. Având în vedere că din maşină au căzut bucăţi în urma impactului, cu privire la pieton mi-ar fi plăcut să văd:
* plata reparaţiei maşinii
* despăgubire către şofer pentru timpul pierdut
* daune morale către şofer pentru sperietură
* amendă pentru trecut strada aiurea
* amendă pentru comportament iresponsabil faţă de animale cauzând rănirea sau moartea acestora.
Ceva de genul şi pentru ciobanu' lu' peşte.

joi, 4 august 2011

despre transport

În Germania camioanele şi autocarele dau prioritate bicicliştilor. Normal, aici probabil e foarte greu să negociezi cu poliţistul, pentru că poliţistul are probabil un salariu decent şi ştie foarte clar că poate fi dat afară dacă negociază cu contravenienţii. Poate că exagerez un pic crezând că aici se înţelege că o bicicletă în plus în trafic înseamnă o maşină în minus, dar concluzia este că se respectă regulile. Pe de altă parte mi se pare cam aiurea să opreşti un autobuz ca să treacă o bicicletă, dar astea-s regulile.
În Germania rişti să te calce tramvaiul dacă eşti cu capu-n nori pentru că este foarte, foarte silenţios. Am mai zis asta parcă dar simt nevoia să accentuez ideea. Tramvaiele din Bucureşti ar trebui date la fier vechi, cu linii cu tot. Dup-aia, ori aduse tramvaie şi linii nemţeşti, ori puse troleibuze cu aceleaşi privilegii ca tramvaiele. Cred că rămân la ideea cu troleele, că tramvaiele n-am fi în stare să le exploatăm cum trebuie şi tot ar ajunge să trăncăne.
În Germania e imposibil să dormi în cămin dar poţi dormi foarte liniştit la 200m de gară. Am observat că în Germania trenurile nu claxonează, cel puţin nu în oraş. De ce oare? Deşi sunt mai silenţioase ca cele româneşti, se aud suficient de bine ca să nu fie nevoie să honcăne goarna la fiecare sută de metri. Înţeleg că la noi sunt obligaţi de un regulament să claxoneze, dar dacă în Germania se poate să nu, înseamnă că regulamentul nostru e de vină. Ca explicaţii posibile îmi vin în cap următoarele:
* în Germania nu umblă oile pe calea ferată
* în Germania nu umblă oamenii pe calea ferată
* în Germania nu trebuie atenţionaţi şoferii să nu forţeze bariera
* în Germania nu coboară lumea din tren să fumeze în cele 2 minute cât opreşte trenul în gară, sau dacă o fac, e suficient să le facă un semn cu mâna conductorul, nu trebuie să şi fluiere şi claxoneze
* conductorilor români le place să tragă de goarnă - şi mie mi-ar plăcea
* dracu ştie
Sunt convins că deşi în Germania au fost accidente feroviare mult mai nasoale ca-n România, ele nu s-au petrecut din cauza lipsei claxonului ci din cauză că aici trenurile merg. Repede. În Germania poţi să-i zici pe lângă "cale ferată" chiar şi "linie ferată" pentru că e dreaptă.
În ultimul rând am observat că în Germania muştele sunt mai puţine şi mai colorate. Au tot felul de reflexii iridescente. Da, muştele intră la categoria transport: se transportă pe ele foarte eficient plus ce microbi or mai transporta.

miercuri, 3 august 2011

despre cercetare

Am primit feedback de la mai mulţi oameni cu privire la blog, cum că scriu prea multe prostii şi prea puţin despre ce fac aici. Treaba asta e intenţionată, seria curentă de articole se vrea a fi o privire restrânsă şi subiectivă asupra vieţii în Germania, centrată pe un cămin studenţesc zis printre cele mai moderne din Dresda. Cam tot ce povestesc aici sunt experienţe personale, ce am auzit de la nemţi/români e notat ca atare. Cam tot ce-am scris până acum trebuie înţeles în sensul de "mai în glumă mai în serios": esenţial nu e că mă plâng că buda dă pe dinafară, ci faptul obiectiv că nu numai în România e jeg în cămin sau pe străzi, ci şi în Germania. Dacă vreţi e un manifest în sprijinul ideii "nu vă mai plângeţi că e nasol în România". Ce fac aici e în primul rând o documentare, altfel n-aş avea voie să scriu pe blog din reţeaua căminului, care e doar pentru uz ştiinţific :)
După o lună de stat aici pot spune sincer că da, mi-ar plăcea foarte mult să trăiesc în Germania, dar nu la cămin şi nu înainte să învăţ bine limba.
În altă ordine de idei, poate că un conţinut mai variat pe blog ar fi binevenit, aşa că hai să povestesc şi cu ce mă ocup. Mă ocup cu Wireless Sensor Networks. Ca să explic repede ce înseamnă WSN, să zicem că vreau să măsor poluarea în Bucureşti (în Dresda n-ai ce poluare să măsori că e mai mult spaţiu verde decât betoane). Mă duc şi pun pe fiecare al 10-lea stâlp o cutiuţă cu senzori şi o antenă. Cutiuţa măsoară ce mă interesează şi trimite datele la cutiuţa vecină, care le dă mai departe până ajung la o cutie mai deşteaptă legată la Internet. În Bucureşti problema e destul de simplă pentru că ai cabluri de 220V trase peste tot, dar dacă vreau să fac ceva similar pe câmp sau în pădure trebuie să le pun baterii şi panouri solare. La fel trebuie să fac şi dacă vreau să măsor, să zicem, umiditatea într-o biserică monument istoric, în care nu pot să trag cabluri cum am eu chef. De aici vin o grămadă de probleme interesante, care se reduc cam toate la cost. Costă să instalezi nodurile şi să pui reţeaua în funcţiune, deci trebuie să meargă instalarea cât mai uşor şi automatizat. Costă nodurile, deci trebuie să acoperi suprafaţa dată cu cât mai puţine, deci trebuie optimizată comunicaţia între ele. Costă mentenanţa, deci trebuie să ţină bateria cât mai mult, eventual să aibă panouri solare sau altceva - dar asta adaugă la cost. Trebuie să funcţioneze reţeaua chiar dacă se defectează o parte din noduri. Trebuie să se poată upgrada softul de la distanţă. Trebuie să nu se blocheze / viruseze şi aşa mai departe. Sunt o grămadă de direcţii pe care se cercetează. Iar când cercetarea va fi gata vor fi noduri d-astea peste tot şi vor forma o "inteligenţă ambientală" care va şti tot timpul unde eşti şi ce faci, pentru că vei avea noduri similare în telefon, în haine, în papuci şi poate şi sub piele. Mwahahahaha. :) Îţi va conveni să le ai pentru că nu va mai trebui să stai la coadă la supermarchet până schimbă băiatul rola din casa de marcat, cum fac eu în Germania săptămânal, nu va mai trebui să compostezi bilet sau să apropii cipul de cititor, o să ştii cu 2 zile înainte să ţi se rupă adidaşii, o să ştii câte calorii ai ars, o să-ţi analizeze transpiraţia şi o să ştii ce boli ai. Deocamdată poţi doar să aprinzi lumina de pe iPad.
Una din marile probleme care mă macină relativ la aceste WSN-uri: dacă îmi pun un panou solar pe casă, ziua absoarbe soare şi noaptea absoarbe iluminat stradal. Se pune că fur energie de la primărie? Dar dacă-l pun pe gard şi lasă umbră pe asfalt? Dar dacă nu-l pun şi lasă cutia umbră oricum?