marți, 19 iulie 2011

despre gradinarit

Acum că m-am mutat departe de biserică nu mă mai scoală clopotele, în schimb nu pot să dorm de petrecerile macaronarilor şi dimineaţa mă scoală drujba. Fiindcă Dresda e în topul oraşelor după suprafaţa de verdeaţă pe cea totală, sunt mulţi boscheţi de tuns. Nu credeam c-o s-ajung vreodată să mă gândesc la dezavantajele de a avea spaţiu verde, dar na, viaţa e plină de surprize. Boscheţii respectivi sunt de fapt nişte pomişori de 1,50 m plantaţi foarte aproape unul de altul. De câteva dimineţi tot vine un nene cu o drujbă şi o bagă în ei. Rezultă un fel de zid verde, perfect drept, şi o grămadă de frunze pe jos lângă, care se strâng după. Sunt convins că şi în alte părţi se practică treaba asta, unii preferând s-o realizeze cu nişte foarfece de tuns boscheţi, dar nemţii sunt mai eficienţi. Mă întreb dacă s-ar putea face cu explozibil, ar fi genial. Acum nu înţeleg ce dracu' îţi trebuie 6 ore să tunzi nişte boscheţi. Ori te distrezi, ori ai normă, ori pur şi simplu sunt multe frunze de tăiat. Nu la câini, că nu există.
Pentru maşini există o grămadă de restricţii legislative privind poluarea; pentru drujbe mai puţine. Aşa se ajunge câteodată ca în Dresda, unul din cele mai verzi oraşe din Europa, să pută a benzină mai rău ca-n Bucureşti, unul din cele mai betonate şi împuţite oraşe din Europa.

duminică, 17 iulie 2011

zori

În Germania la 4 dimineaţa dau zorii. E interesant că soarele răsare mai devreme în Constanţa decât în Timişoara. E drept că ar fi aiurea să fie 14:05 în Constanţa, 14:00 în Braşov şi 13:55 în Timişoara deci trebuie să discreizăm zonele orare.
Pe pajişte italienii, care au karaokeat toată noaptea, încearcă să le explice nemţilor ce-i ăla nu-ştiu-ce obiect şi cum i se zice în diverse limbi de circulaţie internaţională. Cred că Fuck You înţelege cam toată lumea.

sâmbătă, 16 iulie 2011

despre distracţie

În Germania lumea se distrează, ca oriunde pe glob. Zic oriunde pe glob cu convingere: cred că şi-n cele mai sărace zone copiii se distrează jucându-se cu beţişoare şi pietricele în nisip; şi în zonele de război lumea se distrează - am citit recent un articol despre astronomii amatori din Afganistan şi pericolele pe care le sfidează.
Revenind la Germania, uite un exemplu de distracţie: se bea până la 1 noaptea, se ia o găleată de apă (sper că era apă!), se caută un geam deschis la etajele inferioare ale căminului, se aruncă apa în el şi se fuge. Idioţi sunt peste tot pe glob. Noroc că stau la 3 şi apă e mai puţin probabil să-mi intre, dar deja începe să-mi fie frică de sticle, animale moarte, căcat sau fumigene. Parcă n-am chef să-i explic administratorului în gergleză de ce a luat foc perdeaua.
Oamenii de la facultate mi-au zis că e normal să fie petreceri în cămin tot timpul şi că să-mi iau dopuri de urechi de la farmacie. Am zis că nu-mi bag dopuri în urechi din principiu, dar ar fi o soluţie să-mi bag sticla-n el de stagiu. Acum bineînţeles că "e normal" nu implică vreun acord ci doar că aşa stau lucrurile de obicei. Şi bineînţeles că n-am nimic cu ideea de petrecere vineri seara, şi eu petrec în Bucureşti. Am ceva cu ideea de gălăgie marţi la 3 dimineaţa, atât. Ţin minte când am fost în Sibiu la concert acum mulţi ani, când era capitală culturală europeană, că primarul neamţ şi mare, mare gospodar a închis concertul la 12 noaptea ca să nu fie gălăgie. Păi bine mă, noi venim cu miile şi vă pompăm la economia locală şi voi nu sunteţi pregătiţi cu o gară decentă sau măcar cu mâncare la fast-food şi pe lângă asta mai opriţi şi concertul că-i prea târziu şi gălăgie. Care concert e un eveniment anunţat cu juma' de an înainte. În Germania pe de altă parte petrecerile zilnice din cămin nu se opresc la 12. Nu ştiu cum să comentez, trageţi voi ce concluzii credeţi.
În altă ordine de idei am aflat de ce closetul împroaşcă juma' de baie când tragi apa: e franţuzesc. Mama voastră de dizainări habarnişti cu formele voastre căcăcioase. Un veceu, o maşină sau un lift trebuie în primul rând să meargă bă, dup-aia s-arate bine. Ălea nemţeşti în general fac şi una şi alta.

joi, 14 iulie 2011

diverse

În Germania şaorma se numeşte dürüm şi e mai nasoală decât aia din Bucureşti. Kebabul nu se serveşte la chiflă ci într-un fel de lipie groasă de 1 cm şi e mai bun decât ăla din Bucureşti.
În Germania studenţii nu respectă împărţirea gunoiului pe categorii. Se aruncă de toate peste tot.
În Germania buda din cămin e mică şi aruncă stropi când tragi apa. Capacul de veceu e şi el mai mic decât trebuie. Rezervorul stă 20 minute să se umple. Urăsc buda din cămin. Pentru 190 de euro pe 11 m2 aş fi vrut o budă mai bună.
În Germania există linii de noapte, ceea ce e foarte tare. Înţeleg că acum există şi-n Bucureşti. În Dresda un bilet valabil o oră (pe liniile de zi) costă 2 euro şi un abonament lunar 49. Cu biletul respectiv poţi merge cu trenul până la aeroport. Noaptea am impresia că poţi merge oricât cu 6 euro. Ori e transportul foarte scump aici, ori e foarte subvenţionat la noi, ori ambele. Cred că ambele, că şi nemţii mi-au zis că li se pare scump. Parcă am zis deja că mâncarea costă la fel, chiriile la apartamente par a fi cam la fel, deci da, transportul e în mod obiectiv scump. Benzina cică ar fi 1,5 euro litrul. La fel.

luni, 11 iulie 2011

despre internet

Am mai comentat că în Germania la cămin Internetul e măsurat şi limitat. Cartele de Internet mobil cu trafic nelimitat n-am găsit. Nici n-am căutat prea mult ce-i drept. Adică sunt dar iti limiteaza grav viteza dacă transferi peste X.
Eu nu pot să înţeleg cum în România şi-n Coreea de Sud se poate să ai Internet peste tot aproape gratis şi nelimitat şi-n ţări occidentale civilizate nu. Adică înţeleg dar tot injust mi se pare.
Băi: deci se ia o fibră, sau un mănunchi de fibre, care se leagă într-un router şi se dă net la populaţie. Routeru' stă într-un dulap într-o cameră tot timpu', fibra stă în canal tot timpu'. Nu dispare routeru' din dulap dacă nu transfer date prin el, nici fibra din canal. Nu plăteşti chirie mai mică nu te costă materialele mai puţin. Nici măcar nu consumă semnificativ mai puţin curent. Nu costă mai mult să transferi date şi nu costă mai puţin să nu transferi, decât dacă umfli preţu' artificial ca un nenorocit împuţit. Ce pachetu' meu e aşa de greu de înţeles conceptu' de sârmă închiriată, prin care transfer cât şi ce vrea racheta mea? Sunteţi pe reţeaua centrului de cercetare. Bine. Vă e frică să nu stea tot poporu' pe torenţi să vă înfunde ţeava. Bun, vă înţeleg. Există o chestie numită QoS (Calitatea la Servici' care este) cu care puteţi prioritiza traficul important sau puteţi limita viteza de transfer pentru studenţii din cămin, fără să fie nevoie să limitaţi volumul total. Greu. Complicat. Mai simplu e de implementat sistemul de monitorizare cu grafice de tot felul pe site. Bun. Trecem şi peste asta, 1G pe zi să zicem că-i suficient, deşi dacă vreau să trag de-acasă o maşină virtuală de 10G că am nevoie de ea în scopuri ştiinţifice şi de cercetare, ţeapă. O trimit prin poştă pe DVD.
Faza cu transferul să zicem că v-o impun ăia de vă dau ţeva s-o daţi mai departe să sugem şi noi plebea nişte biţi din ea, am înţeles. Da' serveru' de DNS de ce căcatu' meu ia 3 până la 5 secunde să rezolve un domeniu? Cumva logaţi siturile pe care intru şi vă e discu' lent, sau cum? Că numai la prostii de genul ăsta mă pot gândi. E un polizei acolo care vede: Răzvan vrea să acceseze blogger.com. Îi daţi voie? şi îi ia 3 până la 5 secunde să dea Ja. Pentru cei ce aveţi probleme de genul ăsta, recomand înlocuirea serverelor de DNS date te "ISP" cu cele de la OpenDNS. Sper că nu încalc dreq vreo regulă pe treaba asta.
Bun, înţeleg şi că nu sunteţi în stare să administraţi un nenorocit de server DNS. Mă dar nici o mufă UTP nu sunteţi în stare să cablaţi da-v-aş foc la valiză? Orice prost învaţă la şcoală sau de la vecinu' de bloc sau de pe Uichipedia să facă un cablu UTP. În Germania nu se învaţă. Vreau să bag şi eu un cablu mai lung în priză să pot sta cu leptopu'n pat. Nu se poate. Îţi trebuie un cablu special, scrie şi pe site la ei, în care perechea maro se crossoveruieşte cu aia portocalie (asta trebuie să vezi singur nu mai scrie pe site). DE CE?! Intenţionat? De idioţi? De cretini? De vest-europeni? Ca să nu intre hoţii pe geam să tragă cablu până-n maşina din parcare să fure net?
EDIT: Hai să inversăm şi faza cu împământarea la priză şi să facem clanţa să se mişte-n sus ca să deschidă uşa, dacă tot ne căcăm în ele de standarde. Chiar, m-a pocnit paranoia, ar trebui să verific să nu mă curentez dreq.

duminică, 10 iulie 2011

despre mărunţiş

Pentru că totul e superb şi problemele majore le-am rezolvat :p voi aborda acum problemă banală.
În România nu prea mă preocup de mărunţiş. Lucrurile pe care le cumpăr de la chioşc au în general preţ rotund şi lucrurile pe care le cumpăr de la magazin le plătesc în general cu cardul. Nu mă pomenesc aproape niciodată cu monede sub 10 bani. De cele de 50 se scapă repede, de cele de 10 se scapă în automatul de cafea. Mai există de 20? Parcă nu, tot timpul primesc 4 de 10 şi priviri urâte când n-am mărunţi. Habar n-am, deci nu mă preocupă mărunţişul, q.e.d.
În Germania nu acceptă Visa la supermarket-ul pe care-l folosesc de obicei (!!!), deci trebuie să mă descurc cu cash. Inevitabil mă umplu de mărunţiş, care e mult mai variat decât la noi. Câteodată încerc să plătesc cu monede suma fixă, câteodată nu - în special când e coada lungă în spate şi oamenii comentează că puştiul de la casă a băgat rola invers în casa de marcat şi a trebuit să aşteptăm 5 minute până a venit cineva să-l rezolve (se întâmplă mai des decât vă imaginaţi). E nasol să car un sfert de kil de monede în buzunar şi să caut prin morman valorile potrivite. Deci am o grămadă de cenţi, bicenţi şi pentacenţi. De valorile mai mari se scapă repede la casă, la bilete de transport, la şaormerie sau la maşina de spălat. Problemă: ce să fac cu mărunţişul?
* să-l strâng în borcan şi să-l duc la bancă să-l schimb? Mi-au zis nemţii că se practică. (penibil + lene)
* să plătesc cu 50 de monede de 1 cent în loc de una de 50? (penibil + priviri urâte)
* să-mi fac MasterCard? (înc-un cont+card pe cap, priceless) * să fac petiţie la supermarchet să accepte şi carduri Visa? (penibil + nu vorbesc nemţeşte)
* să fac petiţie la UE să desfiinţeze monedele de 2 şi de 20 cenţi, măcar să fie mai uşor de căutat printre ele? (LOL)
* să-i dau la cutia milei? (nu, că mă trezesc cu clopotele)
* să-i dau la cerşetori? (nu, că nu sunt, şi şi dac-ar fi s-ar uita urât la mine)
* să-i topesc şi să valorific cuprul? - s-ar putea să fie o idee bună! Staţi să vorbesc cu tipul cu 500 de amperi.

despre cultură

În Germania e multă cultură, creşte pe câmpii şi pe marginea drumului.
Spre exemplu Germania a oferit lumii de-a lungul timpului scriitori, compozitori, filosofi etc. Nu cred că are sens să discut despre cultura clasică, găsiţi pe Wikipedia.
E şi multă cultură contemporană în Germania. Spre exemplu există mult grafitti, poate nu la fel de mult ca-n Bucureşti dar există. Lângă cămin s-a ţinut şi ieri şi azi concert sau ceva, dar s-a terminat pe la 22-23. Acum e 2 jumate dimineaţa şi pe pajiştea din spatele căminului e petrecere. Se ţipă şi se hăhăie în diverse limbi printre care germană, engleză şi spaniolă, că doar deh, e un mediu internaţional. Se ascultă tot felul de chestii la un boombox şi termopanele nemţeşti nu fac faţă. E 2:30 AM şi nici în Germania nu scap de O-Zone. Să-mi bag bâta-n ozonu' vostru. Asta e cultura de-o exportăm. Şi se-ntoarce să ne bântuie în nopţile triste.
Acum, poate mă mai ajută Andrei cu vreo recomandare de algoritm referitor la problema următoare:
* e deja 3 dimineaţa şi nişte cetăţeni europeni fac gălăgie
* vreau să dorm
* dopuri în urechi nu-mi bag din principiu şi oricum n-am de unde face rost la ora asta
* să mă duc la ăia să le zic să dea mai încet iar nu fac, tot din principiu, că e penibil şi n-am chef să-mi iau priviri dubioase dup-aia 2 luni sau cât mai rezist să sau pe-aici
* muzică pe laptop de pot dormi pe ea s-o acopere p-a ălora iar nu pot să bag, că-mi comentează vecinul de modul cu buda proprietate personală şi de cuplu
* cu căşti în urechi nu adorm din principiu şi oricum n-am de unde să fac rost la ora asta
* să mă-mbăt până pic lat ca să nu le mai aud ălora gălăgia iar nu pot, că n-am de unde să cumpăr alcool la ora asta, şi chiar dac-aş avea nu prea e sănătos; în plus s-ar putea ca în loc s-adorm să ies să le fac scandal. Sau să mă alătur petrecerii.
Ce să fac deci? Scriu pe bloagă până pic poate de somn şi mă defec sub unghi îngust de data asta, cu presiune sporită, în el de stagiu şi de dezvoltare umană în sprijinul inovării, aia fac.

vineri, 8 iulie 2011

Despre mutat

M-am mutat. Camera are fix 11,01 metri pătraţi. E prea multă mobilă în ea pentru o cameră aşa de mică:
* pat
* măsuţă cu televizor (o da, am televizor şi prind o alternanţă ciudată de CNN şi BBC, Euro{News, Sport} în germană, multe desene animate în germană, multe teleshoppinguri în germană şi alte canale în germană).
* masă pe care stau acum cu laptopu'
* altă masă
* altă masă 2
* o măsuţă
* un scăunel
* un mic taburet
* o etajeră
Ăştia-s cretini. Nu ştiu dacă e mobila căminului sau a cui a stat aici sau o combinaţie. Pe hol e încă un dulap cu cheie.
Dacă vă bate gândul să faceţi vreun stagiu/facultate/master p-aici, vedeţi că trebuie să v-aduceţi de-acasă sau să vă cumpăraţi de-aici TOT:
* cearşaf
* pernă
* prosoape
* curpapir / hârtie inginerică
* săpun
* tot
Vi se dă doar un pat şi o saltea în configuraţia "de bază", mie mi-au dat şi mobila sus-menţionată. Am auzit zvonuri că-n unele locuri nu-ţi dau nici pat, dar nu ştiu dacă să le cred.
Nu puteţi închiria cameră la cămin decât dacă sunteţi studenţi. Eu nu-s student sunt doctorand deci tot "student" in English. Chiar dacă eşti student, în Germania nu poţi închiria camera direct de la Studentenwerk (un fel de Administraţie a Căminelor din tot oraşul) decât pe minimum 4 luni. Cum eu stau 3 şi cum la International Guesthouse n-am rezervat cu şaptişpe luni înainte că nu ştiam exact în ce perioadă vin şi deci n-am putut să stau decât până azi, am subînchiriat camera de la cineva. Anunţurile de subînchiriere le găsiţi tot pe situl Administraţiei şi mai departe e efectiv cum v-o fi norocul. Ori că închiriaţi direct ori de la studenţi o să vă urâţi zilele.
Spre exemplu aici mi-a bătut unu' la uşă că cică cine sunt. M-am recomandat, i-am zis ce caut aici, în loc să-mi zică şi el un welcome un ceva mi-a zis să mă cac în buda cealaltă că aia-i a gagicii şi-a lui. Nu salut nu pa nu nimic.
În România nu ştiu dacă-ţi vin oaspeţi la Politehnică dacă-i poţi pur şi simplu caza în Regie. Probabil că poţi. În Germania se pare că nu.
Alături e concert.
Becul e ars.
Internetul merge ca un intestin constipat.
Îmi urăsc viaţa şi-i urăsc din adâncul sufletului pe ăştia cu proiectul lor. Le mulţumesc că mi-au oferit deosebita oportunitate de a trăi în 11,01 m2 printre oameni antipatici şi le doresc să stea şi ei "între 3 şi 8 luni" o dată la 3 ani departe de familie şi să se simtă măcar 30% din cât de căcăcios mă simt eu. Trăiască UE şi fondurile structurale de tre' să le absorbim cu orice preţ.

Despre vorbit

E 11 noaptea trecut, grătarele s-au stins, berea e pe terminate şi cele trei cercuri de studenţi de pe pajişte s-au strâns într-unul singur, atât de dens încât e compus din două rânduri. Neavând ce face şi stând ca animalu-n cuşca de la zoo, m-aş fi dus şi eu, dar habar nevorbind limba ce dracu'.
Stau şi mă întreb la ce mi-au folosit cei 8 ani sau câţi dracu' am făcut de franceză. O fi fost mai bine dacă făceam germană? Având în vedere că odată la 2-3 ani când mă uit pe TV5 nu înţeleg mai mult de un sfert din ce zic ăia, probabil că nu. Adică să dau bună ziua, să cer 2 beri şi să număr până la 10 mă descurc oricum, dar între a şti atât şi a putea purta o conversaţie e cale lungă şi din experienţa cu franceza calea asta ori o parcurgi până la capăt ori degeaba. Dovadă în plus colegii români care au făcut câteva luni cursuri de germană nu pot nici ei purta o conversaţie. Poate învăţam mai multă franceză dacă era ceva interesant pe TV5. Poate învăţam germană dacă se făceau/difuzau desene animate mişto în germană. Engleză aşa am început să-nvăţ, orice ar zice idioţii care propun să se dubleze nu numai desenele, dar şi filmele în română. În Germania am impresia că-s dublate toate şi poate că d-aia trebuie să-l iau pe colegul de birou să-mi negocieze chiria pe cameră. Că nah subtitrările nu-s bune, te ajută şi să-nveţi limbi străine şi să citeşti limba proprie, ceea ce e în mod evident nasol. Da, mâine trebuie să părăsesc căminul înalt şi modern zis şi International Guesthouse şi să mă mut într-un cămin mai mic şi mai puţin modern. Camera cică are 11 metri pătraţi. 11,01 de fapt, cum scrie pe site cu tradiţionala precizie nemţească. Asta în care-s acum pare un pic mai mare, dar nu cred că are mai mult de 14-15. Oricum, mi se pare suficient de mare; cealaltă pare cam înghesuită. Măcar mă mut un pic mai departe de biserică. N-o să mă mai scoale clopotele dar se zvoneşte că n-o să pot dormi de petreceri şi de clubul de la subsol. Să mă defec sub un unghi larg în ea de viaţă.

joi, 7 iulie 2011

Despre gunoi

După cum am mai spus în Germania gunoiul e ultracategorizat: ziare, ambalaje, "bio", sticle de 3 feluri şi gunoi menajer.
Azi se curăţă strada. Se vine cu o suflătoare care ridică noroiul acumulat lângă bordură, după care se curăţă. Lucrătorii de la salubritate, că în Germania nu poţi să le zici gunoieri, au uniformele curate lună.
Mi-am clarificat cum merge treaba cu returnatul PET-urilor: la raft e afişat preţul produsului propriu-zis, iar lângă e scrisă mic taxa de ambalaj. Pe bon sunt trecute tot separat. Deci dacă ai puţini bani la tine trebuie să fii atent la calcule sa incluzi suprataxa, altfel o să ai surprize la casă. Evident, când ai terminat de băut ce-i în sticlă o aduci înapoi la magazin, o bagi într-un automat şi ţi se returnează taxa sub forma unui bon pe care-l dai la casă şi ţi se scade din valoarea cumpărăturilor. Alt lucru drăguţ, nu ştiu dacă sunt obligaţi prin lege sau pur şi simplu sunt nemţi, în alt colţ al etichetei e trecut mic preţul pentru 1 kg sau 1L de produs, astfel că poţi să compari de exemplu un sixpack de beri la 0,33L cu o ladă de 20x0,5L sau un caşcaval ambalat la 250g cu unul la 400g fără să trebuiască să calculezi. Revenind la PET-uri (că la sticlele de sticlă taxa de ambalaj e mică şi oricum se practică şi la noi returnatul), mi s-ar părea foarte tare să se implementeze şi-n România aşa ceva. Pe lângă aspectele negative gen "încă o coadă la care trebuie să stau" şi "alţi bani daţi aiurea la firma care implementează sistemul", când ştii că fiecare PET aruncat aiurea te costă 1 leu poate o să vedem mai puţin gunoi plutind pe râu sau zăcând pe pajişte. 1 leu e o taxă rezonabilă, având în vedere că atât e aici, unde preţul produsului propriu-zis e cam cât e şi la noi. Atât.

miercuri, 6 iulie 2011

Despre spălat

Azi am spălat rufe. Maşinile de spălat sunt la subsol. Sunt 3 maşini de spălat pentru un bloc de 16 nivele cu 20 de camere pe nivel. M-am dus armat cu două pungi de rufe, detergent şi monede. Peste 40 de minute m-am întors să pun la uscat prima tranşă şi la spălat tranşa a doua. De data asta am uitat, în mod evident, să pun detergent în maşina de spălat. Îs varză, ştiu. Acu' trebuie să mai bag 2,10 euro în maşina de spălat. Uscătorul, care costă 1,10 euro, nu funcţionează nici el. Corectură: de fapt funcţionează, dar l-am crezut pe unu' care mi-a zis că nu. Îs varză, ştiu. Sârme pe balcon nu-s. Noroc că mi-a lăsat un coleg un ceva de întins rufe, dar deocamdată e-n altă parte. Deci am ciorapi întinşi pe toată masa şi tricouri agăţate de rafturi. Pentru cămăşi am din fericire umeraşe. Să-mi bag piciorul în el de stagiu, în el de cămin, în ea de biserică care mă trezeşte în fiecare dimineaţă şi-n fiecare seară, şi-n general în ea de viaţă. Vreau acasă.

luni, 4 iulie 2011

Despre sculat

Există o mie şi una de propuneri pentru rezolvarea problemei aglomeraţiei în trafic, aplicabile în Bucureşti, în Londra, în SUA şi în alte părţi. Una dintre ele ar fi decalarea orelor de lucru. Unii să înceapă la 7, alţii la 8, alţii la 9, alţii la 10. Unora le convine, altora nu; în unele cazuri se poate, în alte nu; nu în ultimul rând, e discutabil cât de mult ajută. În Bucureşti cel puţin dacă începi lucrul la 8 te confrunţi cu o aglomeraţie groaznică şi la suprafaţă şi în metrou. Dacă începi la 10 e semnificativ mai gol. În acelaşi timp unora le place / convine să se trezească dimineaţa la 6, altora nu. Mie îmi place să mă culc târziu şi să mă scol târziu, deşii unii spun că n-ar fi sănătos. Dincolo de ora de trezire în sine, care până la urmă se educă, îmi place să evit aglomeraţia din metrou şi toţi tusomagii infecţi. Fără să fac un studiu ştiinţific solid susţin că n-am răcit niciodată de la frig, am răcit de la hapciugarii din metrou. Ca dovadă empirică în Dresda e foarte frig (10-15 grade cu ploaie şi vânt), am haine de vară şi nu-s răcit. Da, ce-i cu atitudinea asta de superioritate? Eu nu tuşesc în metrou, şi dacă tuşesc pun dracu ceva la gură şi mă-ndrept spre un loc gol. Revenind la problematica orei de trezire, cunosc oameni care încep lucrul şi la 6, şi la 7, şi la 8, şi la 9, şi la 10 şi mai târziu. Eu încerc din răsputeri să mă plasez undeva după 9 şi de cele mai multe ori reuşesc. Problema cu Dresda însă e că străzile sunt late, semafoarele funcţionează, tramvaiele vin des şi nu în ultimul rând densitatea de populaţie este mică. Neexistând problema aglomeraţiei pică argumentul cu decalarea orelor şi aici toată lumea se scoală nemţeşte la 6:30-7, sau cel puţin aşa se presupune. Până la urmă aş fi de acord, dar cealaltă problemă e că şi colegii mei de birou vin târziu la muncă. Dacă ajung înainte de 9:30 risc să găsesc uşa încuiată şi probabil că o cheie şmecheră cum am povestit mai demult că au ăştia, cu ecran LCD, nu se copiază aşa uşor / ieftin. Şi ar mai fi o problemă, fiindcă n-am avut norocul de-a prinde un cămin cu buda pe hol la etaj ci cu buda în modul, am convenit cu colegii să folosească ei baia până la 8, că trebuie să ajungă la muncă devreme, şi eu de la 8 încolo că n-am program strict. Deci eu dacă mă scol la 7 practic pierd vremea o oră. Acum bineînţeles că aş putea lucra ceva, dar într-o oră nu prea ai randament, că imediat ce te apuci trebuie să termini, aşa că azi de exemplu scriu pe blog. Pe lângă asta ar mai fi o problemă destul de importantă pentru mine: ca să menţin constantă durata somnului ar însemna să mă culc la 10-11 în loc de 11-12, pierzând o oră din relaxarea de seară. Ceea ce în [cenzurat] mea contează aşa că tăceţi dracului din clopotele [cenzurat] şi lăsaţi-mă [cenzurat] să dorm când şi cât vreau! Fi-v-ar tradiţia porcului de râs cu spume!

sâmbătă, 2 iulie 2011

Noaptea lungă

Pe 1 iulie s-a ţinut Lange Nacht der Wissenschaften, Noaptea Lungă a Ştiinţelor, care a durat oficial până la 1 noaptea şi nu s-a prelungit după. Practic diverse colective din aproape toate facultăţile din Dresden au organizat demonstraţii mai mari sau mai mici despre treburile cu care se ocupă, ce-i învaţă pe studenţi, ce cercetează şi ce rezultate au. Lumea s-a putut plimba între diversele expoziţii pe jos sau cu atobuze gratuite puse la dispoziţie special pentru eveniment. În campusuri au fost instalate chioşcuri mobile cu mâncare şi bere. Lumea a venit, s-a uitat, a învăţat, s-a distrat. Iată câteva din lucrurile pe care le-am văzut:
* la HTW Dresden (Universitatea de Ştiinţe Aplicate) se dezvoltă tehnologii pentru "casa viitorului". Poţi să controlezi lumina, aerul condiţionat, aparatul de cafea etc. de pe un iPad şi să vezi cât consumă toate cele ca să ştii ce şi când opreşti şi să fii ecologist. Sau ca să reduci factura la lumină. Le-am zis că nu mă interesează daca n-are comandă vocală ;* tot la HTW se dezvoltă tehnologii de poziţionare de înaltă precizie şi tehnologii de monitorizare a factorilor de mediu. Spre exemplu au nişte senzori instalaţi care "au grijă" să nu facă igrasie nu'ş'ce catedrală. O să ziceţi whatever, au pus şi ei nişte senzori de umiditate. Da, dar senzorii sunt wireless, sunt mici şi bine deghizaţi să nu strice peisajul (cerinţă clară a arhitecţilor) şi n-au nevoie de inspecţie şi schimbat bateriile decât odată la câţiva ani. Nu trage nimeni 10 cabluri prin aer în biserică.
* în Germania se consideră că experimentele clasice cu arcuri electrice şi scântei de tot felul sunt fumate. Aici nu se lucrează cu înaltă tensiune, se lucrează cu înalt curent. Au luat 3 cabluri groase cât mâna, le-au legat în scurt la capăt şi-au băgat prin ele 500A. Lumea era invitată să pună mâna să vadă cum se încing. Lumea a fost încântată; eu am zis da, drăguţă realizare, dar cam stupid. Se încinge o sârmă. Reşou' meu se-ncinge mai tare şi n-are nevoie de priză trifazică şi transformator. Mai interesant era că dacă luai două sârme şi le apropiai interacţionau magnetic şi simţeai cum vibrează. Fiin'că aşa e definit amperu', ar fi fost poate mai educativ să le-arate copchiilor treaba asta să simtă şi ei ce învaţă la şcoală.
* La TU Dresden (Universitatea Tehnică) au observator astronomic, dar n-am văzut căciula dată jos de pe telescop. Au şi planetariu dar era coadă aşa că am zis că na, planetariu au şi-n Bacău şi am continuat traseul prin campusul TU:
* Stand de testat pneuri, în care un robot dă cu o roată de-o bandă rulantă şi înregistrează diverşi parametri. Devine interesant când simulează un derapaj şi face mai rău ca creta pe tablă. E distractiv.
* Ceva cu lasere dar era-nchis. Fiindcă aveau azot lichid prin preajmă am zis că hai să vedem. Am băgat pentru a nu-ştiu-câta oara deştele în azot lichid, care fierbe imediat în jurul lor şi se simte mai degrabă squishy decât rece. Dacă le ţii prea mult însă rişti să rămâi fără ele. Am văzut pentru a nuşcâta oară cum pluteşte supraconductorul răcit cu azot lichid pe o şină de magneţi. Cei care vedeau pentru prima dată erau de-a dreptul fascinaţi.
* Ceva cu o ţesătorie. Maşini de ţesut clasice. Până la urmă sunt nişte roboţi destul de sofisticaţi cu o grămadă de inginerie şi reglaje în spate, dar având o sarcină atât de îngustă sunt neinteresanţi. Bine, trebuie să fie cineva pasionat şi de asta şi să înveţe şi aşa ceva la facultate. Mai aveau şi ceva piese din fibră de carbon. Nu-s rezistente şi nu-s uşoare. Or fi mai uşoare ca metalul dar nu-s uşoare. Nu e "materialul minune". Oricum, îţi arătau cum se fabrică, destul de drăguţ.
* Hidraulici de tot felul. Ţevi, pompe, bărci, avioane. N-am văzut (clasica) demonstraţie în care levitezi mingea de ping-pong cu o suflătoare.
* Clasicul experiment cu butoiul şi membrana. Iei un butoi de plastic de-alea în care se ţine varza murată, îi decupezi o gaură-n fund cam pe jumătate din diametrul butoiului, îi pui un cauciuc cu o sfoară în centru pe partea cu capacul, ocheşti şi tragi. Dacă umpli în prealabil butoiul cu fum o să vezi cum lansează un inel rotitor de aer cu care poţi să stingi lumânări sau să strici freza cui te enervează de la distanţă. Sau să simulezi fantome, făcuseră nu-ştiu-care pe la Discovery. Probabil cea mai simplă şi cea mai distractivă demonstraţie din toată expoziţia.

vineri, 1 iulie 2011

În parc

Ca urmare a observaţiilor lui Andrei revin cu completări la articolul despre faună. M-am plimbat un pic pe străzi, m-am uitat atent şi am văzut ciori, dar nu privighetori. Am văzut şi doi porumbei.
Am fost în Großer Garten, care e un fel de pădure cam de dimensiunea Herăstrăului din Bucureşti, cu câteva alei largi şi o grămadă de poteci. În mijloc are un palat ridicat pe la 1600, într-o parte are o grădină zoologică, în alta un lac şi câteva terase presărate. La intrare te întâmpină o hartă şi nişte instrucţiuni cu ce n-ai voie să faci:
* să campezi
* să boschetăreşti peste noapte
* să pozezi în scopuri comerciale
* să distrugi lucruri
et cetra.
Dedesubtul acestei liste destul de standard se găseşte un întreg paragraf despre cum nu este interzis, dar în acelaşi timp "nu este necesar să hrăniţi păsările de apă". Se explică detaliat cum:
* există suficientă hrană naturală şi păsările nu mor de foame
* păsările se obişnuiesc cu mâncarea dată de oameni, care deşi este hrănitoare nu este variată
* păsările devin leneşe / îşi pierd instinctele naturale şi o să stea tot timpul cu ciocul întins după mâncarea oamenilor
* mai grav, mâncarea va atrage şi alte păsări care nu se găsesc în mod normal în mediul respectiv
* găinaţul acestora va produce înflorirea apelor, fenomen care va consuma oxigenul dizolvat în apă şi va afecta fauna din lac, producând în acelaşi timp o listă de substanţe chimice pe care nu mi le mai amintesc, printre care şi hidrogen sulfurat, "care miroase a ouă stricate".
* apoi nu vom mai avea ecosistem frumos pe lac :(
Vorbesc cât se poate de serios şi nu exagerez deloc. O să postez poza.
Pe unul din lacuri există raţe de 3 feluri şi lebede. Deşi în Großer Garten există coşuri de gunoi (nu ca pe stradă), în mod paradoxal şi în parc găseşti cam la fel de multe mucuri de ţigară, inclusiv în ţarcul lebedelor. Spre deosebire de lebedele din Cişmigiu ăstea nu se îneacă cu ele. (Sau ălea din Cişmigiu se înecaseră cu ciungă? Corect, aici nu prea e ciungă după cum am menţionat anterior.)
Pe celălalt lac am văzut doar raţe şi un debarcader cu terasă unde poţi să bei bere şi să închiriezi o barcă cu 5 euro pe oră. Nu scria dacă ai voie să conduci barca băut.
Ca să încheiem subiectul faună, în parc găseşti o variatate mult mai largă de animale decât în restul oraşului. Am mai văzut vreo 4 feluri de păsări de nu le ştiu pe nume, mulţi bondari şi câteva veveriţe.
Prin parc şerpuieşte o linie de tren dubioasă cu ecartament de vreo 50 cm. Linia este dotată cu indicatoare feroviare de toate felurile, semafoare şi marcaje la intersecţia cu aleile. Pe ea circulă un fel de Trenuleţul Copiilor tras de o mini-locomotivă serioasă, cu vagoane descoperite în care încap şi adulţi.
Pe aleile mari se poate circula cu maşina (nu ştiu daca are oricine voie să intre, dar n-am văzut nicio barieră / cameră / taxator) şi chiar cu camionul. Spre deosebire de România, nimeni nu se plânge şi nu comentează că se intră cu maşina în parc. Probabil pentru că aleile sunt foarte late şi e loc şi de maşini, şi de biciclete şi de oameni. Şi până la urmă cum poţi să înjuri camionul care alimentează terasa cu bere sau cu băuturi fine când sigla de pe el este atât de sofisticată şi cu un aer atât de istoric. Şi nu pute că are motor bun şi filtru ca lumea şi-s o grămadă de copaci nu numai în parc, ci în tot oraşul. Nimeni nu travesează parcul cu maşina pe post de scurtătură.
În Germania nu scrie obsesiv peste tot la ce tensiune se alimentează trenul sau tramvaiul. Sau prizele.