despre valoare

Acum vreo juma' de an s-a difuzat pentru o scurtă perioadă o reclamă la o poşircă de categoria a III-a filmată într-o bodegă infectă de sat, care se încheia cu un vers de manea. Bineînţeles că nu mai ţin minte cum se numea produsul, dar am remarcat şi apreciat reclama pentru simplitate şi onestitate: frate, e un produs fără pretenţii care se adresează unei categorii sociale lipsite de pretenţii. În condiţiile astea prostul gust îl pot trece cu vederea. Imediat după reclama respectivă a intrat la un moment dat acea reclamă la cafea pe care cred că o cunoaşte toată lumea şi care s-a difuzat o perioadă mult mai lungă, aceea care începe cu rostirea cuvintelor "pauză cinci minute". Mi s-a părut genială alăturarea întâmplătoare a două reclame la fel de proaste, una cu buget redus, cinstită şi fără pretenţii, cealaltă cu buget mare, înflorită şi cu mega-pretenţii. Dincolo de faptul că respectiva cafea e cea mai proastă cafea "de firmă" pe care am băut-o, afirmaţie evident subiectivă, m-a iritat destul de rău falsitatea prestaţiei actorilor. În primul rând mi se pare trist-amuzant personajul care rosteşte acele trei cuvinte în deschidere cu o voce gravă, accent calculat şi o importanţă ce îmi e greu de descris în cuvinte. Nu înţeleg cum poate cineva să fie atât de narcisist încât să acorde atâta greutate rostirii unei afirmaţii atât de banale. Apoi, textul acela rostit de o doamnă remarcabilă şi cu mare renume, care laudă - nu, divinizează - acea cafea mediocră ar putea fi considerat exagerat şi ne-la-locul-lui chiar dacă era vorba de cea mai rară, fină şi scumpă cafea din lume. Spre deosebire de scenele din speluncă, această reclamă este realizată profesional, are tentă culturală, se adresează unei categorii sociale mai educate decât beţivii din comună, "lumii bune", dar este extrem de enervantă prin falsitate şi pretenţii.
Nu aş fi considerat demne de comentat cele două reclame dacă nu o vedeam acum pe doamna respectivă la un talk-show televizat. Nu vreau să se înţeleagă că aş avea vreo antipatie faţă de dumneaei, în mare mi-a făcut plăcere s-o urmăresc. Vreau însă să comentez această atitudine iritantă de superioritate pe care o constat la anumiţi intelectuali, printre care şi un alt participant la acea emisiune.
La un moment dat doamna iubitoare de cafea a afirmat că pentru a fi remarcat şi apreciat în România trebuie să te remarci întâi în străinătate. Aici aş avea un comentariu: da, de acord, pentru că, dincolo de presupusa pilăraie de la noi, cultura contemporană românească este în general slabă calitativ în comparaţie cu ce se produce în afară. Ca răspuns la afirmaţia respectivă moderatorul a invocat exemplul unui sportiv român, campion mondial la box, care reclama dezinteresul şi lipsa de apreciere din ţară. Într-adevăr, la un moment dat finala de campionat mondial în care boxat şi a învins nu s-a difuzat la noi. Aici un alt invitat s-a simţit nevoit să comenteze că, deşi el nu se pricepe la box, în comparaţie cu situaţia actorilor, situaţia sportivului este "în cu totul altă categorie, cu totul altă categorie". Da, faptul că boxul şi actoria sunt categorii diferite e cam singurul lucru corect pe care îl poţi spune în condiţiile în care recunoşti că nu te pricepi la box. Acum, când zici asta dat pe spate şi cu acea voce apăsată şi cu acel accent calculat caracteristice maximei "pauză 5 minute", mă faci să mă gândesc că ai putea fi un snob care crede că actorii sunt mai valoroşi decât sportivii, că_cultura este mai importantă pentru ţară decât titlurile la competiţii. Bun, o fi posibil să fie aşa, foarte bine că crezi asta, dar ăsta nu-i motiv să minimizăm importanţa celeilalte categorii. Din câte înţeleg eu, cele două situaţii, deşi ţin de categorii de activitate "cu totul diferite", sunt cam... identice. Dar bineînţeles că dacă toate categoriile socio-profesionale se tratează între ele cu dezinteres, superioritate sau chiar dispreţ şi acest comportament se transpune în cadrul unei categorii între membrii acesteia, atunci valoarea nu este recunoscută şi apreciată. Dincolo de asta, mă uit la reclamele noastre şi la reclamele străinilor. Sigur că şi acolo sunt reclame proaste, dar sunt şi multe reclame foarte deştepte. La noi asta cu cafeaua e printre cele mai bune. Probabil din cazuă că la noi valoarea e redusă şi pretenţiile mari.