vineri, 30 septembrie 2011

despre telefoane

Cică Nokia închid fabrica din Cluj şi o să concedieze vreo 2000 de angajaţi. Am notat următoarele opinii exprimate în presa noastră:
1. Se pare că această fabrică are o contributie semnificativă la exporturile României. Cineva şi-a pus problema cum naiba de România, odată "grânarul Europei", exportă mai multe telefoane decât produse agricole. De acord.
2. Firmele private fac profit, nu protecţie socială. Dacă fabrica nu e profitabilă se închide. E criză, toată lumea o duce rău şi Nokia o duce rău în special. Recent au pus director pe unu' de are legături cu Microsoft şi a început să le promoveze sistemul de operare, care are o cotă de piaţă foarte mică. În ziua respectivă acţiunile Nokia au scăzut cu ceva gen 15%. Lumea nu mai merge pe telefoane, merge pe smart phones cu Android şi iOS.
3. E fascinant cum Nokia a trebuit să le plătească angajaţilor în total 200 de milioane de euro când au închis fabrica din Germania, de două ori şi ceva mai mult decât investiţia în fabrica de la noi.
4. Oamenii se plâng că n-o să-şi mai găsească de muncă "la vârsta asta". Bullshit. Acum 3 ani cum şi-au găsit? Iar Nokia e un nume destul de mare şi atârnă greu la CV.
5. O să vină alţi investitori. Să vină. Trebuie să devenim mai competitivi.
Părerea mea? E criză, e nasol, asta e.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

concluzii

Gata, au trecut 3 luni, mâine mă întorc acasă. După găleţile de apă şi o-zonu' din vară, această ultimă săptămână mi s-a părut chiar liniştită. Cu excepţia serii de azi, când, parcă în cinstea plecării mele, s-a tras cu artificii de la ultimul balcon în iarbă. Îmi plac pirotehnicele. Şi eu mă jucam cu d-astea. Pute. Am închis geamul.
Stând zilele astea pe balcon şi contemplând boscheţii tunşi milimetric şi iarba stufoasă în lumina zorilor, a răsăritului, a asfinţitului şi apoi a lunii pline, mi-am dat seama că-mi va fi dor de Dresda. E un oraş frumos, curat, cu oameni de treabă, cu trafic lejer şi cu tot ce-ţi trebuie.
Dincolo de sentimentalisme, mai am de făcut o ultimă precizare: în Germania când e de râs se râde bine şi când e serios e serios. Spre exemplu, lumina în baie nu se aprinde de pe hol, ci din baie. Vai de mine, comutator în baie?! Curent?! Cum e posibil?! E uite aşa, pentru că aşa e corect şi serios. Ce să caute comutatorul pentru lumina din baie în afara băii? Mai mult decât atât, există priză în baie. Nu priză d-aia rahitică pentru răzătoarea de barbă sau ce-o fi, priză serioasă Schuko cu împământare. Dublă. Deci în Germania pot face o baie de 8 ore cu laptopul în braţe, prăjind simultan pâine, pentru că am două prize în baie. Altfel de ce aş avea două prize? Pe deasupra, pot şi să sting lumina fără să iasă aburul pe uşă. Asta da seriozitate! :D
Una peste alta, în Germania e frumos, limba nu e deloc aşa de grea cum zic unii, aşa că veniţi în Germania, numai să nu staţi la cămin. Noapte bună!