vineri, 12 august 2011

despre toamnă

E o seară calmă şi răcoroasă de august. Vântul adie lin, norii se plimbă agale, eu stau pe balcon şi admir apusul. Pentru o construcţie nemţească, balconul căminului e execrabil. N-o zic eu, o zice colegul masterand în Construcţii (Civil Engineering). Balcoanele sunt prinse pe o structură exterioară din oţel, există chiar un gol de 1-2cm între uşa de la bucătărie şi podeaua metalică. Podelele sunt ca nişte recipiente dreptunghiulare în care, pentru un motiv care-mi scapă, e turnat ciment. Când plouă normal că recipientul-podea se umple cu apă. În acest sens e prevăzută o gaură în colţ, care spre deosebire de balcoanele româneşti unde apa curge în exterior, dă fix în balconul de dedesubt. Normal, e o gaură! Cu 10cm de ţeavă verticală. Asta în sine nu ar fi o mare problemă, dar (şi aici din nou nu e comentariul meu, ci al colegului licenţiat în Construcţii) podeaua nu e dreaptă şi nu e înclinată cum trebuie, deci apa în loc să curgă bălteşte până la o înălţime de aproximativ 15mm. Ca bonus, dacă stai pe balcon în aceste condiţii (să zicem c-ai măturat apa afară prin gaură) şi vecinul de deasupra se hotărăşte să măture apa lui, vei face un duş nemţesc jegos. Având în vedere că în aceeaşi clădire prizele de Internet nu-s mufate după standard, nu ştiu de ce mă mai mir.
Ok, am ratat începutul poveştii. Hai s-o luăm de la capăt. E o seară calmă şi răcoroasă de august. Vântul adie lin, norii se plimbă agale, eu stau pe balcon şi admir apusul. Soarele se scurge într-o lucire portocalie. Pe pajişte crengile cireşilor atârnă sub povara fructelor, pentru că în Germania nimeni nu culege cireştele, vişinele, corcoduşele, merele sau caisele din pomi. În Germania nu există duzi. Toţi duzii din Bucureşti ar trebui tăiaţi, valorificaţi şi înlocuiţi cu alţi pomi care nu jegoşesc asfaltul într-o mâzgă alunecos-puturoasă. OK, iar am zbârcit-o! :D
Au început uşor-uşor să îngălbenească frunzele şi să cadă castanele. Primele semne ale toamnei. Nu pot să-mi dau seama dacă s-a scurtat ziua, pentru că soarele oricum apune în jur de 9 şi nu ştiu când răsare că dorm la ora aia. OK, nu merge, schimbăm subiectul.
Un mare avantaj al vieţii din România e că pe primărie o doare-n cariocă de frunzele galbene care cad din copaci. Mie personal mi se pare frumos covorul mocirlos de frunze de pe asfalt, iar în Germania mă scoală cu suflătoarea când le strâng. E o mega ultra high-powered suflătoare. În Bucureşti nu se întâmplă asta. Printre obiectele de uz edilitar care mă scoală zilnic se numără maşini de tuns iarba, drujbe, suflătoare, maşini de gunoi şi mai nou un flex. Ce chirpiciu' lor fac cu un flex într-un cămin studenţesc la 8 dimineaţa numai ei ştiu. Azi au început cu bormaşinile. Şi dimineaţa şi seara. Vedeţi, un mare avantaj al vieţii în România este acela căcând vecinul se apucă s-o dea la bormaşină nu te surprinde cu nimic şi îţi vezi în continuare de treabă. În Germania e absolut şocant :)
Acum câteva zile tot dădea târcoale un elicopter. A bârâit vreo 2-3 ore. Ce dracu făcea numai el ştie. Cert e că există un motiv foarte bun pentru care aeroporturile nu-s în centrul oraşelor. Nu, nu e vorba că ocupă pista loc, ci că-s clădiri înalte şi că avioanele fac gălăgie. Faptul că aeroportul e departe de centru e un inconvenient cât se poate de neglijabil atât în Dresda, unde costă metroul de suprafaţă 2 euro, cât şi în Bucureşti de când a început să se circule decent pe drumul ăla. E un inconvenient mai mult decât acceptabil pe care-l suferim ca să avem linişte în oraş. Pe elicopterişti însă îi doare-n manşă de chestia asta.
Concluzii: a sta într-o ţară "subdezvoltată" nu e neapărat un dezavantaj. Nu te mai surprinde nimic, nu te deranjează excesul de zel al salubrităţii şi sunt puţine elicoptere. Şi n-o să vină niciodată doi plozi de culoare pe la vreo zece ani să se agaţe de coşul tău în supermarchet, să te ajute să bagi sticlele în aparatul de colectare şi să te-ntrebe dacă le dai bani în nemţeşte (cred că asta întrebau că altceva ce dracu) şi să nu ştii să le zici marş. Da, sunt camere de supraveghere. Ha ha ha.
Gata, am zis. Cred că trebuie să duc gunoiul că începe să pută.

3 comentarii:

  1. Just. Ai dreptate. Ideea e de fapt ca diferenta intre unele tari si celelalte nu este nici atat de evidenta nici atat de mare. Peste tot exista inconveniente, si, asa cum just remarci, faptul ca unele lucruri exista si "acolo" face a inconvenientele sa para chiar mai amri.

    Frumoasa totusi imaginea de toamna, cat am perceput din ea.

    Sa duci gunoiul. Ai grija la diversi indivizi :P .

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu păreai genu' de om care să aibă probleme cu somnu', dar se pare că m-am înșelat :)

    Pe vremea când stăteam în U5, ultima vară pe care am petrecut-o în cămin, aveam geamul fix în dreptul Princess-ului (dacă pică o bombă atomică peste București, sper ca acolo să fie ground 0). Deși eram la etajul 6, toată noaptea mă dădeam cu capul de pereți, pentru că urlau boxele în kktu' ăla de club ca toți dracii. Deși aveam termopane, te topeai de căldură cu geamurile deschise.

    No, din disperare, în acea perioadă am descoperit dopurile de urechi. Deși nu acopereau complet gălăgia, trebuie să recunosc că după prima noapte, au devenit cel mai bun prieten al meu :D

    RăspundețiȘtergere
  3. @Mihai: prefer totuşi o bombă convenţională, ca să nu afecteze Politehnica. Politehnica e mişto, multă lume din zonă o foloseşte pe post de parc ;) Sau o simplă ridicare a autorizaţiei de funcţionare...

    RăspundețiȘtergere